Prim poem. Da. E fără sens.

Eu alerg,
tu mă prinzi din urmă
acum alergăm împreună,
iar rămâi în urmă
sprintezi şi iar mă ţii de mână.
Mă inunzi cu parfumul tău
îmi spui că nu există trecut sau viitor
că noi suntem în interior,
doar suferinţă şi alcool.
De ce să fim trişti?
De ce să fim fericiţi?
Totul e relativitate
Într-o falsă realitate
Totul pare a fi fericire
Când defapt e aiurire
Şi când începe dezmeticirea
Realizezi ce e iubirea
Iubirea e complicitate
Între două inimi uscate.
Două inimi uscate de sentimente,
Minciuni şi alte lucruri evidente
Două inimi care s-au recunoscut
Într-un prezent tăcut şi abătut.
Două inimi care au înţeles
Cât de important e să te regăseşti
Să te regăseşti ca să înveţi, să dăruieşti
Să dăruieşti iubire..
Celui de lângă tine.




-Va continua.