sâmbătă, 7 decembrie 2013

Labirint. ( Capcana dragostei #1 )

Continui să pierd zilele încercând să scap din acest labirint, care la început părea să te conducă către *Ţara Minunilor*, dar acum mi-e din ce în ce mai clar că pare să ducă într-un abis al tristeţii.
Nu pot să găsesc o calea de scăpare, atunci când am impresia că am găsit una, îmi apare în cale un obstacol care mă obligă să mă întorc.

E ciudat cum adorm şi visez că am scăpat, că sunt dinnou eu întreagă şi fericită şi neîmpărţită cu nimeni şi iubită, dar mă trezesc şi sunt pierdută.

Dacă aş fi ştiut că totul e o capcană n-aş mai fi intrat sau după ce-am intrat aş fi ştiut să memorez când şi pe unde am intrat, dar n-am ştiut. M-am pierdut.

Orice pas fac înainte mă aduce cu mai mulţi înapoi. Uneori am chiar speranţa că e totul un vis şi sunt fericită, dar ajung să cad într-o depresie mai mare.
Mă întreb dacă mai sunt şi alţii aşa, ca mine. La un moment dat să li se ofere promisiunea de a avea o lume numai a lor  unde totul e perfect, dar totul să fie o făcătură doar ca să te prindă.
Totuşi asta nu e tot. Nu cred că e doar un labirint, cred că e ceva mult mai vast, un fel de joc complex.
Am vaga senzaţie că sunt unul dintre pionii acestui hazard dacă nu, chiar regina care trebuie pusă la adăpost, dar sacrificată în favoarea regelui.

Ştiu, totul vă sună fantastic, dar nu e. E pur şi simplu viaţa. Să vă explic o zi în acest labirint....

Mă trezesc fericită după un vis fericit. Mănânc şi mă gândesc la cât de drăguţ ar fii să se întâmple ce-am visat. Realizez că nu există nicio şansă şi mă apucă tristeţea. Ştiţi voi, această tristeţe are tendinţa de a se instala uşor, uşor în sufletele noastre şi efectiv să mănânce şi să râcâie provocând dureri groaznice, dar nu e numai asta. Această tristeţe are puterea de a te face să te întorci mereu în timp, să revezi momentele dureroase comparativ cu cele frumoase. Stau aşa mână-n mână cu tristeţea şi mă gândesc pe unde să o iau. Prind o speranţă şi înaintez în labirint, când am senzaţia că am găsit un firicel de libertate, o ancoră, îmi vin în minte amintiri, care mă trag înapoi de unde rămăsesem. Şi aşa ajung să mă plimb dinnou ţinându-mă de mână cu tristeţea până apune soarele. După ce apune soarele mă uit la stele. Îmi vine mereu în cap că fiecare dintre noi e o stea, că fiecare străluceşte în felul lui. Uneori încerc să scap cu ajutorul stelelor, dar adorm.

Cam aşa ar fi o zi. Ştiţi ce-i ciudat? Stând în labirintul ăsta am realizat ceva important.
Amintirile sunt cea mai rea armă pe care o poate avea cineva şi fără să ne dăm seama, ele ajung să ne ucidă. Da. Amintirile.

Labirintul e dragostea. Dragostea e un lucru ciudat, care te prinde asemenea unui paianjen. Pe mine m-a prins şi încerc să scap din această pânză, acest labirint.





joi, 14 noiembrie 2013

Dorinţă pentru viitor.

M-am săturat de relaţii care aduc doar răni. Pentru viitor îmi doresc o relaţie...


În care să nu fiu eu cea cu iniţiative. El să-mi spună lucruri drăguţe. Primul şi ultimul mesaj dintr-o zi să fie de la el. Să-i pese de mine. Să nu fie nevoie să-mi fac probleme că m-ar minţii. Să fie sincer.
Să fie o relaţie bazată pe încredere.
Oare cer prea mult?!



Oricum, timp e destul şi la urma urmei, "if it's mean to be, it will be".


Weekend plăcut! 

miercuri, 13 noiembrie 2013

Totul se rezumă la ''prieteni''.

Ascultam muzică şi mă gândeam că nu-i corect să spun doar povestea care pe atunci nu avea final...

Normal, am început să mă întreb de ce m-am îndrăgostit, de ce am fost împreună doar ca acum să-mi fie greu să împărţim aceeaşi cameră? E ciudat cum totul e frumos la început şi dintr-o dată. *Nu mai merge, e greu cu drumul, nu ne vedem.* Te las în pace, îţi zic sec că e ok, dar nu e. N-am curajul să-ţi spun că de văzut ne vedeam Luni, Marţi, Miercuri, joi, Vineri şi Sâmbătă, dacă aveai bună voinţă şi Duminica, dar tu nu ai avut aşa ceva. Dintr-o dată ai devenit rece, distant şi ai plecat fără să te uiţi în urmă.

Oricum, viaţa merge înainte. Ai plecat. Am rămas. Şi ce o să fie o să fie cu sau fără tine, dar nu te gândi că nu-ţi simt lipsa.

Mai ţii minte? A început cu un mesaj stupid pe facebook s-a terminat cu un mesaj idiot.


Drag cititor, învaţă! Iubirea nu e doar răsete, zâmbete şi fluturi, e şi tristeţe, dor şi nervi întinşi la maxim când celuilalt nu-i mai pasă. În plus, la sfârşit rămâi cu răni adânci, care poate se vor vindeca, dar cu siguranţă altele le vor lua locul.

Cred că cel mai dur e că simt că lecţia asta cu relaţiile şi cu *dat sufletul* cui nu trebuie, n-am învăţat.o. La mine se repetă over and over again.

Dragostea e totul.

O săptămână frumoasă!


sâmbătă, 19 octombrie 2013

Secundă.

Ne cunoaştem printr-o întâmplare supidă. Ţinem legătura, vorbim, ne întâlnim sub pretexte inofensive.
Cântăm. Privim ploaia şi se întâmplă....

Te întrebi ce o fi dragostea...


Te gândeşti la faptul că o singură secundă poate avea în spate zeci de sentimente, de fiori, de fluturi.

Mă ridici uşor, ne strângem în braţe ca şi cum lumea s-ar sfârşi într-o secundă. Eşti cald.
Totul pare o vălmăşeală de trăiri. Nu ştii ce să crezi, ce să simţi mai întâi..

Ce e dragostea?
- Fericirea şi libertatea supremă.


joi, 15 august 2013

Concursuri pe Lissa's Corner. ^-^

Heei. Stiu ca n-am mai scris pe aici de mult timp. Nu-mi vine nimic in cap... Sunt prea vesela si ocupata.

Vroiam sa va anunt ca am niste concursuri pe blog-ul principal.

Un concurs sponsorizat de Libris aici. si unul aniversar, Lissa's Corner face 1 an, aici


Sa aveti o zi frumoasa! <3

miercuri, 8 mai 2013

Irelevanţă.

Am primit de curând un comentariu emoţionant ( de la Kate ). Scumpo, îţi mulţumesc mult! Nu mă aşteptam ca vorbele mele fără séns să "conteze" pentru cineva.
În altă ordine de idei, v-aţi dat seama că prietenia e un lucru irelevant? Oricâţi prieteni ai avea, la un momentdat oricât de "adevăraţi" ar fi ei, tot singură pe stradă, plângând înăuntrul tău ajungi. Nu cred în prietenia adevărată. La momentul ăsta am 5 prieteni. Şi doi dintre ei au peste 25 de ani. Altul e posibil şi prietenul meu.. Ceilalţi departe la liceele lor.
În concluzie, prieteni vin şi pleacă, altă dată pleacă lăsând şi ceva răni în urma lor. Şi cine rămâne după? Doar.....tu şi singurătatea.

marți, 26 martie 2013

Falsitate.

Stau cu ochii aţintiţi asupra skaterilor mei veşnic răblăgiţi şi mă întreb. Oare sunt singura care observă că deşi sunt al naibii de tristă, zâmbesc? Chiar nu pricep cumde a ajuns să ne domine instinctul ăsta de "închis în mine". Adică, acum sunt practic distrusă. Nu mental sau mai ştiu eu cum. Pur şi simplu sentimentele mele sunt răvăşite, iar creierul şi inima îmi sunt într-un veşnic conflict.
Cum se poate să fim mereu aşa proşti încât să ignorăm o persoană care ar face înconjurul lumii numai pentru câteva clipe de atenţie, şi să ne oferim sentimentele practic, pe tavă numai pentru a fi distruse precum un fel de mâncare care e stricat şi trebuie aruncat. Pe bune. Suntem aşa proşti sau mă rog, sunt aşaaa de proastă. Mi se spune mereu "Cum poţi să fi aşa de toantă şi să-l ierţi, după tot ce ţi-a făcut? E clar că te va face să suferi în continuare!" Răspunsul meu? "Nu pun suflet." Dar bineînţeles, am pus suflet. Eu mereu pun suflet. Şi mereu ignor o peroană care mă iubeşte cu adevărat. De ce? Nu ştiu. E o întrebare la care nu pot să răspund. Ideea e că am înteles. Nu ignora o persoană care te iubeşte, dă-i o şansă, sau mai multe dacă e bleagă (da, da, da, la tine ma refer, D.). Ştiţi, poate că acum e prea târziu în cazul meu. Dar m-am trezit, şi-am înţeles. Cred că mă aşteapta propriul meu Patch prin apropiere... Apropo, băieţi! Dacă chiar iubiţi o fată, nu o lăsaţi să plece. Nu o lăsaţi să plece, chiar dacă spune că nu vă iubeşte. Când v-a da de greu creierul o să-i spună mereu: El nu te-ar fi rănit. El acum te-ar fi îmbrăţişat ca şi cum s-ar sfârşi lume într-un moment. Învaţa, tu eşti lumea lui, nu-l răni!
Uşor de spus, greu de făcut, nu?
Aş vrea să spun câteva lucruri despre mine:
-sunt îndrăzneaţă
-îmi trebuie iubire, muultă!
-am obosit să fiu băiatul într-o relaţie. Boys! I am the girl! Dng! Nu eu trebuie să vin cu artileria de "iubito, îngeraş, pisicuţă etc."!
-sunt înebunită după îmbraţişărie a la urs! Mi se par aşa de ododododoo!
-trăies ÎN cărţi YA/Fantasy, Romance şi muzică rock, metal, gothic, punk şi ocazional rap. Nu-mi place dubstep.
-dacă sunt tristă zâmbesc şi iau pe toată lumea în braţe. Habar n-am de ce fac asta...
-dacă eşti băiat şi vrei ceva de la o fată fi bărbat şi spunei!
Cam atât despre mine.
D., bine ai venit pe blogosferă şi spor la bloggăreală în continuare!(^-^)
Asta a fost pălăvrageala mea, Lissa!

sâmbătă, 23 februarie 2013

Rocky Balboa de pe Lissa's Corner! ^^

De curand m-am uitat la "Rocky Balboa" E genial filmul! aici puteti vedea mai multe detalii .

sâmbătă, 16 februarie 2013

Cuncurs de fidelitate pe Lissa's Corner!

Salutare! Ma gandeam sa va prezint si voua concursul de pe celalalt blogusor al meu. Aici aveti link-ul catre concurs! http://welovethesimplelife12.blogspot.ro/2013/02/concurs-de-fidelitate.html
Succes!

Mai scriu si pe Lissa's Corner!

Bietu' blogusor e ne populat si singurel, asa ca am zis sa va arat unde-mi pierd eu timpul de fapt. Deci, aici scriu mai multe si mai des. Ne vedem pe Lissa's corner!

vineri, 18 ianuarie 2013

Fugi.

De ce o lasi sa plece? Doar pentru ca o vezi cu alt cineva? Nu-ti dai seama ca lasand-o pierzi timpul tau de a o cuceri. A plecat de langa tine ca sa-ti arate ce pierzi. Sa te faca sa constientizezi faptul ca are un rol destul de important in viata ta. Foarte important ai putea spune. Cat timp tu stai si te uiti la ea cum rade -daca se poate spune asta- tu pierzi: secunde, minute, ore, zile importante. O faci sa vrea sa se indragosteasca de alt cineva. Cineva care-i da atentie. Ti-as spune sa fugi acum dar, mai am ceva important sa-ti spun.
Daca crezi ca spun prostii inchide ochi si aduti aminte culoarea si noanta ochilor ei apoi, deschide-i. Daca te duci la ea si ochi ei sunt exact asa cum ti-ai amintit, e clar, Ea e... Aleasa. Daca nu inseamna ca am gresit eu. Totusi caut-o in continuare si nu uita, sa nu dai sperante unei fete a carei ochi nu ti-i amintesti.
A, mai stai putin. Daca ea e... Nu mai pierde timpul ia-o in brate si spunei tot ceea ce simti tu pentru ea.
Acum, gata. Fugi!


joi, 10 ianuarie 2013

Glob de sticla..

Stau aici, mijandumi ochii impaienjeniti de la atata plans si ce fac? Stau, gandinduma. Stiai, stiai ca vreau alt ceva ca am alte asteptari de la un print magic. De ce a trebuit sa strici magia prieteniei noastre? Esti un baiat perfect, un print perfect. Dar, nu pentru mine nu. Nu ma intelege gresit, nu vreau sa te ranesc. Dar, in viitor s-ar putea sa suferim amandoi daca eu accept asta acum. As vrea sa pot sa nu te ranesc dar, nu pot. Si mi-e ciuda. Mi-e ciuda ca stiai! Vorbisem despre asta cu doar cateva ore in urma. Daca accept acum, ce faci mai incolo? Cand, poate ar aparea acel print fermecat? Cand eu nu as putea rezista tentatiei. De ce a trebuit sa-mi spargi globul de sticla de care eram inconjurata unde, totul era perfect?! Eram atat de fericita ca stiam ca esti cel mai bun prieten al meu. Ca am cu cine voribii, ca ma asculta cineva fara sa ma judece. Atrebuit sa strici tu zidul fericirii mele. Acum, cum pot sa mai dau ochii cu tine dupa ce stiu ce ti-am facut eu? Nu puteam sa lasam prietenia noastra asa cum era? Poate ar fi crescut singura! Si pun accent pe POATE!  Acum ce sa fac? Fara un cel mai bun prieten langa mine si fara un print? Acum nu mai stau, acum ma tarai prin zapada ramasa pe drumuri razand de propria prostie. De ce crez ca ti-am spus care e ideealul meu? Am prevazut. Stiam ca asa o sa se intample. Asa am pierdut o multime de prieteni. E atat de complicat pentru voi sa ne ascultati? Ma prabusesc pe o ultima gramada de zapada murdara, si ce conteaza? Si viata mea e asa. Murdara. Pacat, ieri era alba. Si de aici, reincep sa-mi cladesc gemulet cu gemulet in globul meu de sticla. Cineva la spart...