Ceva s-a intamplat cu mine. Parca lantul care ma tinea s-a rupt. Acum, uitandu-ma la el, pentru prima data mi-am facut curaj. Am simtit dinspre el acea atractie magnetica. M-am dus la el, mi-am pus picioarele pe pantofii lui, m-am ridicat, i-am soptit ca ceva minunat se va intampla, m-am inaltat din ce in ce mai mult. Inca un centrimetru si as fi ajuns la fata lui. Dar, ceva s-a intamplat dinnou. Am auzit un zumzait ingrozitor venind din partea mea stanga. Am deschis ochii. Grozav! Alarma mea. Era doar in vis. EL, e doar la mine in vis.  El e practic, o iluzie creata de singuratate defapt, mai mult de sperata unei persoane de siguranta. Iluzia ca ai putea avea pe cineva care nu te-ar trada, si ar fi alaturi de tine orice ai face. Pe care ai pute-o iubi.
Ma rog, ma ridic din pad si vad... Mda, aceasi pereti plini cu postere cu autobuze si big ban-uri si cabine telefonice a la "Londra". Unul din visele mele e sa ajung acolo. Dar, cum sa ajung acolo cand eu sunt... Defapt, nu stiu unde sunt. Stiu doar ca sunt departe de destinul meu, de visul de-am indeplini visul, ironic, nu? In fine, ajung la baie, ma spal, ma uit in oglinda si in loc sa ma vad doar pe mine il vad pe el, un inger, nici negru nici alb, as putea spune ca ar fi gri. Sau doar o combinatie a binelui si raului intr-un corp cu niste aripi superbe. Ma uit la el incercand sa il indepartez cu mintea de mine dar, nu pot. Intr-un final, vorbeste:
- De ce esti asa de deprimata? Lasa-ma sa ghicesc, iar el? De ce nu ma asculti cand, iti spun ca ai putea sa il indepartezi cu mintea. Doar daca vrei. Sti ca doar crezi ca e alt cineva. Dar, in adancul sufletului tau sti ca este acelasi El care ti-a frant inima de mii si mii de ori. Mai precis, de ce te amagesti desi stii adevarul si sti ca poti crede cat ai vrea dar, lucrurile raman tot asa?
-Buna dimineata si tie. Nu obosesti nici o data, nu? In fine, nu-mi raspunde. Ca sa iti satisfac curiozitatea: nu conteaza daca nu e adevarat, eu imi doresc sa Cred! Stii, e ca viata dupa moarte. Unii o numes Rai, altii Paradis altii poate Iad. Toata lumea vrea sa creada ca dupa viata asta exista un loc frumos. Sau, stii teoria aia? Moartea din viata asta este o usa care se inchide. Dupa ce usa asta se inchide se deschide una noua si tot asa. Si totusi, poate nu e asa dar, asa ne place sa Credem.
Stau nemiscata o vreme cu apa rece curgandumi pe obraji gandinduma, la ce nu-mi mai amintesc. Am zarit un pescarus pe fereastra si am zburat catre el. Asa ca, toate gandurile mi-au fugit. Stau asa si ma minunez. Ce minunat ar fi daca am putea sa fim la fel de liberi ca ei. Sa putem vedea atatea lucuri, ar fi grozav.
-Inca te pasioneaza, asa-i?
-Data viitoare cand ma mai sperii, s-ar putea sa-ti bag periuta de dinti in ochi! Si, da inca sunt pasionata de pescarusi, in special de zborul lor.
-Sti, ar fi cam greu sa ma lovesti. As putea disparea oricand sau daca nu, sti oricum ca poti trece cu periuta prin mine. Sunt rod al imaginatiei tale sau, ma rog, asa iti place sa "crezi". Tot nu vrei sa-mi asculti postea cu de ce sunt aici?
-Nu! Categoric nu! Ti-am mai spus, lasa-ma sa cred ca sunt nebuna si o stiu decat, sa imi spui tu altceva si sa devin complet nebuna.Sau, daca vrei adevarul. PAi, imi place sa cred ca esti eu doar ca varianta masculina+ aripi.
-In fine, afara ninge si e deabia 5 dimineata. Ce ai de gand sa faci?
-Pai, avand in vedere ca nu pot scapa de tine decat intr-un mod. voi dormi. Mai am nevoie de somn, in plus am niste lucruri de terminat.
-O zi buna, ingerule!
-O zi buna, Lissa...
Si asa, am zburat in pat, intr-un somn adanc. O sa va povestesc mai incolo ce se intampla, acum sunt prinsa in vis cu EL.

                                                                                                             A story created by Lissa ღ

Dragilor, desi am facut o incercare pentru acest blog vad ca are deja ceva audienta. Adica, nu ma asteptam sa am un urmaritor si, cu atat mai mult un comentariu. Am spus ca (,) continui pe We love the simple life si las blog-ul asta doar pentru a incerca diverse sabloane pentru blog-ul mare. Dar, cum se pare ca am deja niste prieteni si, va multumesc ennorm de mult pentru asta! Acum o sa incerc sa postez pe ambele blog-uri. Dar, am sa va rog sa ma ajutati cu sustinutul! Deci, sorry de titlu nu imi venea altceva in cap. Acum, sa incepem cu niste postari-fictiune-melancolice. A, era sa uit! Sarbatori super-dubi-cola-de-cirese fericite! ^^

Ok, dragi prieteni va salut pe toti! De azi o sa incep sa va dastainui cate ceva din  viata mea.N-are rost sa ma prezint atata timp cat voi ma ascultati.Pe scurt eu sunt o adolescenta oarecare, simpla care isi deschide inima si sufletul in fata voastra. Va anunt ca cei care citesc acest blog imi devin automat prieteni...Si, sa incepeem!

Capitolul IMiercuri- La scoala:
E ora 5 si 2 minute(dupamiaza) sunt in pauza si imi dau seama, e cllar! Eu sunt dintr-o lume total diferita de ca in care sunt cei din jurul meu, in momentul de fata, colegii. S-a sunat deja de intrare, profesoara de istorie ar fi trebuit sa vina dar, n-a venit asa ca eu am casti cu muzica in urechi (Evanescence- Hello) si doar ce mi-am inchis cartea "Aleph" (Paulo Coelho) am mai citit 3 pagini pauza asta! I'm a boss!:> :))
Sunt nostalgica, doar ce am terminat de citit "Legile atractiei" (Chimie perfecta 2), siii.. visez la Carlos si Kiara, ce sfarsit frumos poate avea cartea! Si relatia lor e de viis, dar infine..Inca sunt la scoala si cum am spus la inceput sunt intr-o lume paralela fata de cea a colegilor mei.Colegul meu de banca ii strga unei fete "Nu asa ca se exci**, ia-l mai incet!" Alti idioti sting becul si incep sa urle cat ii tin plamanii ( eu am ajuns sa scriu si sa citesc la lumina telefonului, in pauzele de dupa ora 5)  asa, unu isi arata chilotii, doi se prefac ca si-o trag (sunt 2 baieti) Deci da o sa moor!
Si totusi ma tot uit in jur...Imi doresc sa fiu inchisa intr-un ou de sticla, izolat fonic si poate chiar sa nu fie transparent, asa nu i-as mai auzi si nici n-as mai vedea idiotenile lor imature...A da, ia-uite! Alti doi isi baga limba-n gat, dar astia macar sunt un cuplu (baiat si fata).Acum am chimie dau test...
Atentie!
Textul a fost transcris si putin modificat din ce am scris in timp ce eram la scoala..Din plictiseala am zis sa impartasesc problemele mele cu voi, poate ma ajutati.
P.S.: Asta a fost doar o mica parte din viata mea va multumesc ca ati avut rabdare sa imi cititi postarea!